De ce mi-am făcut blog?

E primul meu articol (post) pe care îl scriu pe acest blog care are un aer proaspăt, zic eu. N-o să mă abat de la regula nescrisă care spune că în primul post trebuie să explic de ce intru şi eu în Blogosferă. În primul rând, consider că am ceva de spus într-o lume în care valorile şi nonvalorile se interschimbă constant, într-o lume în care principiile lipsesc cu desăvârşire, într-o lume în care mulţi apar şi dispar peste noapte... Blogul ăsta e, dacă vreţi, un pariu cu mine însumi, un pariu împotriva oamenilor terni, a celor care refuză să ia atitudine în clipa când trebuie să o facă, a snobilor, a celor care uită că poartă pe umeri nu numai un cap, dar şi ceva materie cenuşie, a celor care cred că sunt stăpâni absoluţi... M-am săturat de atâtea fiţe, de oameni care n-au nimic de spus şi apar mereu la TV, de şmecheraşi care ronţăie constant seminţe la colţ de stradă. Trebuie să luăm atitudine! Trebuie să le arătăm că suntem şi noi aici, printre ei, deşi nu "semnalizăm" întotdeauna. Pe blogul ăsta o să fiu acid, ironic, direct, glumeţ, simplu şi sofisticat: o să fiu eu însumi. Aici îi voi aprecia pe cei care merită, îi voi taxa pe cei care nu iau atitudine, mă voi lăsa criticat de duşmanii mei (deşi nu-mi place termenul), voi accepta sugestii, voi asculta păreri, voi da sfaturi dacă mi se cer. Nu uitaţi însă că întreg blogul e creat ca un continuu exerciţiu de atitudine şi din dorinţa mea de a scrie, de a împărtăşi cu voi lucruri care mi se întâmplă, care se întâmplă... Vreau să fiţi voi înşivă, fără mizerii, meschinării ! Abia aştept să vă ascult părerile şi să discutăm! Astea ar fi doar o parte din motivele pentru care am creat acest blog. Ar mai fi multe altele, dar nu vreau să vă plictisesc.