Goodbye, Beijing! Welcome, London!

Anul 2008 a fost aşteptat cu mare nerăbdare de întreaga omenire datorită unui eveniment care aduce de fiecare dată în prim-plan bucuria pe care sportul ne-o oferă: Olimpiada de Vară de la Beijing. Poate că am aşteptat-o mai mult ca niciodată pentru că a fost organizată de chinezi (poporul ăla de oameni minuţioşi, cu ochii oblici, care îţi dau impresia că pot face o copie pentru orice lucru de pe planeta asta). Şi, una peste alta, chinezii nu ne-au dezamăgit. Au făcut o treabă de care cu siguranţă vor fi mândri multă vreme de acum încolo. Deşi manifestările sportive de la Beijing s-au încheiat duminica trecuta, nu puteam să nu scriu câteva rânduri despre asta, chiar cu o întârziere de câteva zile. La olimpiada de anul acesta, sportivii "au dat peste cap" aparatele de mare precizie ale chinezilor. Ne-au arătat că în sport nu poţi niciodată spune că ai atins limitele. Au fost doborâte zeci de recorduri atât la înot şi atletism, cât şi la alte discipline sportive. Michael Phelps a înotat ca o maşinărie în mai toate probele de la înot şi s-a luat la trântă cu istoria. Astfel, fenomenul american a obţinut 8 medalii de aur, devenind cel mai medaliat sportiv într-o singură ediţie a Jocurilor Olimpice. Rafael Nadal a profitat de abisul spre care "ceasul elveţian", Roger Federer, se îndreaptă şi a obţinut medalia de aur, după ce a arătat un tenis de înalt nivel. După părerea mea, cea mai mare surpriză şi, totodată, descoperire a venit de la atletism. Usain Bolt, un jamaican, a arătat întregului mapamond că el este cel mai rapid om de pe planetă. A doborât recordurile mondiale atât la 100 de metri, cât şi la 200, deşi recordul lui Michael Johnson era valabil din 1996. Bolt şi-a ridiculizat practic adversarii, lăsându-i la 5 metri în urmă. Tot la atletism, Elena Isinbaieva nu s-a dezis şi a stabilit un nou record mondial la săritura cu prăjina. La baschet, dreamteam-ul american a defilat, pur şi simplu. Fiecare meci al lor a fost un spectacol desăvârşit! Nimeni nu poate să învingă o echipă în care joacă Kobe Bryant, Carmelo Anthony, Lebron James sau Dwayne Wade. Asta au demonstrat americanii la Beijing! Cam acestea ar fi coordonatele principale ale Olimpiadei desfăşurate în capitala Chinei. 

Dar acum vreau să aduc în discuţie şi nişte performanţe româneşti de care sunt mândru. În primul rând, o româncă a reuşit să facă istorie la categoria grea a Olimpiadei şi anume la maraton. E vorba despre Constantina Diţă Tomescu, românca ce a obţinut AURUl olimpic, lăsându-şi adversarele la zeci de metri în urmă. Este performanţa care, categoric, m-a mişcat cel mai mult. Proba de maraton nu se compară cu nimic altceva. Să alergi 42 de km este cumplit, terifiant, halucinant. Munca şi efortul depuse sunt supraomeneşti. Practic, te lupţi cu propriile limite. Dar iată că, da, o româncă a luptat până la capăt şi şi-a învins limitele! Ea a realizat ceea ce se numeşte cu adevărat o performanţă istorică, o performanţă de care îmi voi aduce aminte, cu siguranţă, şi peste mulţi ani! Constatina, ai toată admiraţia şi respectul unei naţii întregi şi ale unui mapamond! La gimnastică, singura mare bucurie ne-a fost prilejuită de medalia din cel mai preţios metal obţinută de Sandra Izbaşa care a avut o evoluţie la sol ce a frizat perfecţiunea. Echipajul feminin format din Viorica Susanu şi Georgeta Andrunache a obţinut AURUL la canotaj, în proba de 2 rame fără cârmaci, în timp ce echipajul de 8+1 a obţinut "doar" BRONZUL olimpic. Spun "doar" pentru că ale noastre canotoare ne-au cam obişnuit cu aurul la ultimele ediţii ale olimpiadelor de vară. În clasamentul pe medalii, ţara gazdă a ocupat primul loc, în timp ce România s-a clasat pe o onorabilă poziţie 17 din 204 delegaţii participante. Eu, personal, le mulţumesc sportivilor din întreaga lume pentru regalul sportiv pe care ni l-au oferit şi "aştept" să îmbătrânesc cu încă 4 ani ca să mă bucur de următoarea olimpiadă! Aşadar, adio Beijing 2008! Bun venit, Londra 2012!

Românii joacă tare

După ce acum 2 zile mă bucuram enorm pentru succestul lui Mihai Covaliu, nici în ziua a 5-a a competiţiei românaşii noştri nu se lasă mai prejos şi îşi continuă parcursul foarte bun. Avem din nou motive de sărbătoare, oameni buni! Ieri (pentru că e deja trecut bine de miezul nopţii) România a luptat la gimnastică în proba feminină pe echipe. De când Belu şi Bitang au plecat de la cârma echipei noastre naţionale, cu toţii am avut impresia că gimnastica românească este în impas. Nimeni nu mai avea încredere în fete şi cu atât mai puţin în actualul antrenor, Nicolae Forminte. Însă trebuie să recunoaştem că nu e simplu să-i urmezi lui Octavian Belu, antrenor care ne-a umplut sufletele de bucurii ani de-a rândul. Probabil că Forminte a fost singurul care a crezut pe deplin în fetele lui. Şi încrederea i-a fost răsplătită. Fetele noastre nu au uitat de tradiţia pe care o are gimnastica românească şi au făcut o figură frumoasă în proba pe echipe. Au urcat cu demnitate pe cea de-a treia treaptă a podiumului! Încă o medalie pentru ţara noatră: un BRONZ olimpic! Felicitări, fetelor şi succes în proba de individual compus! Pe de altă parte, tot ieri, handbalistele noastre au măturat pe jos cu echipa Franţei, scor 34-20. O asemenea victorie ne dă toate motivele să sperăm că fetele lui Tadici ne vor aduce o altă medalie.

Însă mai avem un alt mare prilej de bucurie: Ana Maria Brânză, o spadasină de mare excepţie, dar încă necunoscută publicului larg, a reuşit să învingă în semifinală o unguroaică, dar n-a mai avut puterea şi concentrarea necesare pentru a trece în finală de cea care avea să se încununeze campionă olimpică: o nemţoaică. Astfel, Ana Maria a noastră a obţinut medalia de ARGINT la Beijing şi ne face din ce în ce mai fericiţi! Iată că adevăraţii campioni vorbesc prin performanţe şi mii de ore de antrenament, ei nu apar la televizor toată ziua şi se bucură de gloria supremă o dată la 4 ani. Pentru asta şi nu numai meritaţi tot respectul nostru! Românii vă iubesc şi vă sunt alături!

România nu face playback la Beijing

Vineri, 8 august 2008. Ora 8:08 (ora Chinei). Acestea sunt coordonatele de timp pe care o planetă întreagă le aştepta de 4 ani. Olimpiadele au fost şi vor rămâne întotdeauna speciale pentru că adună sportivi de pe tot mapamondul, pentru că fair-play-ul tronează, pentru că miliarde de oameni stau cu sufletul la gură. Aşa s-a întâmplat şi acum 5 zile. La Beijing am avut parte de o deschidere grandioasă a Jocurilor Olimpice de Vară. Am urmărit ceremonia de deschidere aproape în întregime pentru că un asemenea spectacol nu se poate rata. Chinezii au arătat întregii lumi de ce sunt numărul 1 în materie de tehnologie. Au creat un ecran imens pe care au apărut, rând pe rând, imagini, dar şi luptători sau copii care desenau. Asiaticii au făcut din istoria lor un adevărat ceremonial. Zecile de mii de oameni care erau pe stadion au fost de-a dreptul fascinaţi şi au răspuns cu aplauze minute în şir. E adevărat, chinezii au apelat şi la trucuri: au creat multe efecte pirotehnice pe calculator, iar micuţa care a cântat a făcut de fapt playback pe altă voce. Dar nimeni nu şi-a dat seama de "amănuntele" astea decât la 4 zile de la începerea Olimpiadei. Asta ne arată că organizatorii chinezi au fost foarte şmecheri şi deştepţi. Bravo lor! Acum însă, hai să vorbim despre evenimentele care m-au impresionat şi mai mult, vorbim despre a noastră Românie. Ţara noastră s-a prezentat la Beijing cu o delegaţie destul de numeroasă din care nu au lipsit handbalişti, tenismeni, gimnaşti, înotători, boxeri. În ei ne puneam toate speranţele atunci când voiam să arătăm lumii întregi că şi noi existăm pe harta sportului mondial. Despre ei se vorbea cel mai mult, pe ei îi ştia lumea. Dar mai erau şi alţi sportivi români care meritau atenţie şi care ne-au adus mari bucurii la Olimpiadă. România a început Olimpiada furtunos. În prima zi de concurs tot poporul român s-a bucurat la unison pentru că o româncă micuţă, aparent firavă, în vârstă de 26 de ani, Alina Dumitru, a reuşit să cucerească AURUL la judo! În semifinală şi finală a avut parte de două adversare dificile (o japoneză şi o cubaneză), dar care au părut inofensive pentru că Alina, românca noastră dragă, a fost cu două clase peste ele. Am văzut în direct victoria ei, m-am bucurat enorm odată cu ea şi am simţit din nou mândria de a fi român! Când sportiva noastră a păşit pe prima treaptă a podiumului şi am ascultat imnul României, m-am emoţionat, aproape mi-au dat lacrimile şi am uitat complet de toate aberaţiile şi mizeriile care se întâmplă aici. Un asemenea sportiv te face să te simţi mândru în orice circumstanţe. Mulţumim, Alina, că eşti româncă! Mulţumim pentru dăruirea şi puterea de care ai dat dovadă! Au urmat apoi două zile în care sportivii noştri nu s-au dat la o parte şi au luptat din greu. Am fost aproape de medalii la tir şi haltere, dar norocul nu ne-a surâs. Camelia Potec nu a prins nici ea o zi bună în finala de la 200 m, deşi în calificări a fost prima, înaintea campioanei franceze Laure Manaudou. La gimnastică masculină pe echipe România n-a mers deloc bine, dar asta e deja o "tradiţie". La individual compus, am mare încredere în Drăgulescu şi Şelariu că ne pot aduce nişte medalii. Nici la feminin n-am stat mai bine pe echipe, dar Sandra Izbaşa ne poate face o mare bucurie. A urmat ziua a patra, zi în care Valentin Preda nu s-a mai prezentat la înot în calificări, iar Victor Hănescu a fost învins de tânărul Gael Monfils. Nu părea o zi prea bună pentru ai noştri. Dar un alt mare sportiv (aur la Sydney în concursul de sabie ), Mihai Covaliu, a ieşit la rampă şi a vrut să arate lumii întregi că nu e degeaba campion olimpic. A ajuns în semifinală relativ uşor. Acolo a dat peste un francez pe care l-a condus mare parte din luptă. Dar spre final nu s-a mai concetrat şi a pierdut calificarea în ultimul act. Dezamăgirea i se citea pe faţă. Însă un adevărat campion nu se mulţumeşte niciodată cu puţin. A trecut peste înfrângere, iar în finala mică şi-a luat revanşa în faţa unui alt francez pe care l-a surclasat. Astfel, Mihai Covaliu a adus o altă medaliei tărişoarei de 22 de milioane de suflete din sud-estul Europei: BRONZUL olimpic! Felicitări, Mihai, pentru atitudinea de învingător! Astfel, după 4 zile în care România nu a făcut playback, ci a prestat pe bune, live, cu sânge, fără teamă, româneşte, ne aflăm pe locul 15 din 204 ţări participante! De-a dreptul incredibil! Întreaga suflare românească vă ţine pumnii strânşi şi are mare încredere în voi! Ştim că nu ne veţi dezamăgi, campionilor! Cine vrea să vadă români în acţiune, e invitat să facă efortul să se trezească la ora 5 dimineaţa atunci când la Beijing vor presta live Camelia Potec şi Ioan Gherghel la înot, handbalistele noastre în meciul România-Franţa şi gimanstele în finala pe echipe. Fiţi cei mai buni şi arătaţi-le tuturor că sportul românesc e încă viu!