miercuri, 20 august 2008

Goodbye, Beijing! Welcome, London!

Anul 2008 a fost aşteptat cu mare nerăbdare de întreaga omenire datorită unui eveniment care aduce de fiecare dată în prim-plan bucuria pe care sportul ne-o oferă: Olimpiada de Vară de la Beijing. Poate că am aşteptat-o mai mult ca niciodată pentru că a fost organizată de chinezi (poporul ăla de oameni minuţioşi, cu ochii oblici, care îţi dau impresia că pot face o copie pentru orice lucru de pe planeta asta). Şi, una peste alta, chinezii nu ne-au dezamăgit. Au făcut o treabă de care cu siguranţă vor fi mândri multă vreme de acum încolo. Deşi manifestările sportive de la Beijing s-au încheiat duminica trecuta, nu puteam să nu scriu câteva rânduri despre asta, chiar cu o întârziere de câteva zile. La olimpiada de anul acesta, sportivii "au dat peste cap" aparatele de mare precizie ale chinezilor. Ne-au arătat că în sport nu poţi niciodată spune că ai atins limitele. Au fost doborâte zeci de recorduri atât la înot şi atletism, cât şi la alte discipline sportive. Michael Phelps a înotat ca o maşinărie în mai toate probele de la înot şi s-a luat la trântă cu istoria. Astfel, fenomenul american a obţinut 8 medalii de aur, devenind cel mai medaliat sportiv într-o singură ediţie a Jocurilor Olimpice. Rafael Nadal a profitat de abisul spre care "ceasul elveţian", Roger Federer, se îndreaptă şi a obţinut medalia de aur, după ce a arătat un tenis de înalt nivel. După părerea mea, cea mai mare surpriză şi, totodată, descoperire a venit de la atletism. Usain Bolt, un jamaican, a arătat întregului mapamond că el este cel mai rapid om de pe planetă. A doborât recordurile mondiale atât la 100 de metri, cât şi la 200, deşi recordul lui Michael Johnson era valabil din 1996. Bolt şi-a ridiculizat practic adversarii, lăsându-i la 5 metri în urmă. Tot la atletism, Elena Isinbaieva nu s-a dezis şi a stabilit un nou record mondial la săritura cu prăjina. La baschet, dreamteam-ul american a defilat, pur şi simplu. Fiecare meci al lor a fost un spectacol desăvârşit! Nimeni nu poate să învingă o echipă în care joacă Kobe Bryant, Carmelo Anthony, Lebron James sau Dwayne Wade. Asta au demonstrat americanii la Beijing! Cam acestea ar fi coordonatele principale ale Olimpiadei desfăşurate în capitala Chinei. 
Dar acum vreau să aduc în discuţie şi nişte performanţe româneşti de care sunt mândru. În primul rând, o româncă a reuşit să facă istorie la categoria grea a Olimpiadei şi anume la maraton. E vorba despre Constantina Diţă Tomescu, românca ce a obţinut AURUl olimpic, lăsându-şi adversarele la zeci de metri în urmă. Este performanţa care, categoric, m-a mişcat cel mai mult. Proba de maraton nu se compară cu nimic altceva. Să alergi 42 de km este cumplit, terifiant, halucinant. Munca şi efortul depuse sunt supraomeneşti. Practic, te lupţi cu propriile limite. Dar iată că, da, o româncă a luptat până la capăt şi şi-a învins limitele! Ea a realizat ceea ce se numeşte cu adevărat o performanţă istorică, o performanţă de care îmi voi aduce aminte, cu siguranţă, şi peste mulţi ani! Constatina, ai toată admiraţia şi respectul unei naţii întregi şi ale unui mapamond! La gimnastică, singura mare bucurie ne-a fost prilejuită de medalia din cel mai preţios metal obţinută de Sandra Izbaşa care a avut o evoluţie la sol ce a frizat perfecţiunea. Echipajul feminin format din Viorica Susanu şi Georgeta Andrunache a obţinut AURUL la canotaj, în proba de 2 rame fără cârmaci, în timp ce echipajul de 8+1 a obţinut "doar" BRONZUL olimpic. Spun "doar" pentru că ale noastre canotoare ne-au cam obişnuit cu aurul la ultimele ediţii ale olimpiadelor de vară. În clasamentul pe medalii, ţara gazdă a ocupat primul loc, în timp ce România s-a clasat pe o onorabilă poziţie 17 din 204 delegaţii participante. Eu, personal, le mulţumesc sportivilor din întreaga lume pentru regalul sportiv pe care ni l-au oferit şi "aştept" să îmbătrânesc cu încă 4 ani ca să mă bucur de următoarea olimpiadă! Aşadar, adio Beijing 2008! Bun venit, Londra 2012!

Niciun comentariu: