Începe şcoala, dar nu prea îmi pasă

Azi clopoţelele din mii de şcoli vor anunţa din nou adunarea generală a sute de mii de elevi pe băncile şcolilor, liceelor, colegiilor. Pentru cei mai mulţi, ăsta e un motiv de întristare profundă. Iar începe şcoala, iar profi bosumflaţi, iar teme cu caru', iar note... Alţii însă se bucură pentru că cică îşi revăd colegii pe care în timpul anului îi înjură de mama focului. Bobocii de abia aşteaptă să păşească şi ei în rândul celor care "învaţă", care chiulesc, care îşi trimit oră de oră bileţele. Dar, săracii, nu se gândesc că vor primi botezuri peste botezuri cel puţin în prima săptămână a lor în calitate de liceeni. Vor ajunge acasă ceva mai auzi decât dacă ar fi avut parte de un tsunami sau de o ploaie torenţială. Pentru mine începerea "sezonului competiţional" 2008-2009 e prilej de mare bucurie, nu pentru că sunt fan al umplerii caietelor cu cerneală, nu pentru că ador profesorii, nu pentru că îmi plac notele, ci pentru simplul motiv că îmi iau tălpăşiţa din ţară fix când începe şcoala: pe 15 septembrie! Da, mă duc să-mi mai bronzez un picuţ trupul şi să-mi relaxez pătraţelele pe plaiurile Antalyei împreună cu cei pe care îi iubesc cel mai mult: părinţii mei, oamenii care îmi sunt mereu alături, oamenii care mă iubesc necondiţionat, oamenii care cred în mine, oamenii care îmi "predau" lecţii de viaţă zilnic. Plecăm toţi trei departe de stres, de snobi, de prostia neaoşă, dar şi departe de prieteni. Aseară, discutând cu o "veche" cunoştinţă din Bucureşti, mi-a spus că "umanitatea de pe băncile şcolii mă va înjura la greu". În caz că aveţi nişte porniri de furie, puteţi să vă refulaţi aici pe blog. Chiar n-am nicio problemă. O să lipsesc circa 8 zile din Blogosferă, iar cu acest prilej vă doresc să începeţi anul cu dreptul, să fiţi deştepţi, să vă bucuraţi de anii adolescenţei şi să nu lăsaţi prostia să înlocuiască valoarea!

HI5-ul, comedie umană la cote maxime

Mergi pe stradă ca un om normal că doar nu eşti atât de bogat încât să-ţi permiţi o bicicletă, tricicletă sau trotinetă. La colţ, întâlneşti o "pisi" foarte "talentată" cu aere de mare divă. Tu, ca un gentleman respectuos, o saluţi şi o întrebi cum o mai duce. Nici n-apuci bine să termini întrebarea, că îţi dai seama că pe duduie o interesează puţin spre deloc viaţa ta. Dar are un as în poşetuţă, o întrebare: "Dragă, ai cont pe hi5?". Îi răspunzi timid că ai aşa ceva şi mergi mai departe. Ajuns acasă, în bârlogul tău de vis, intri pe mess ca un mic internaut ce eşti. Ce să vezi? Nişte mini-piţi de vreo 13-14 ani şi ceva mai mult de 130 cm înălţime te întreabă dacă ai cont pe hi5 pentru că ele vor neapărat să-ţi vadă mutra mai mult sau mai puţin artistică. Să presupunem că aterizează un marţian amărât pe planeta noastră (înainte de sfârşitul lumii). Întâlneşte o tipă cu fustiţă scurtă, ochelari de mare fiţă şi machiajul la locul lui undeva pe faţă. Credeţi că frumoasa făptură se va speria de micuţul marţian? Ei bine, nu. Ea, cu siguranţă, îi va cere contul de hi5 ca să-i lase câteva comment-uri de mare calitate. Astea sunt câteva cazuri, mai mult sau mai puţin ipotetice, pe care le puteţi întâlni în România la momentul actual. Întregul popor suferă de boala asta cronică, numită hi5. De la pipiţe de 12-13 ani care de abia au învăţat tabla înmulţirii până la omuleţi de 40-50 de ani (pe un picior) a căror burtă cu greu este suportată de cureaua bine strânsă (burtoaca e de la cefele de porc şi litri de bere de la bord). Da, toţi avem cont pe hi5. Eu mi l-am făcut acum vreo 3 ani când încă nu era mania asta, însă asta nu e o scuză. Contul meu e public, puteţi să mă înjuraţi, să trimiteţi comment-uri naşpa/funny/cool... Nu asta e important. Bun, deci poporul iubeşte conturile de hi5, vrea să-şi facă mecla cunoscută cu orice preţ. Accept asta, e dreptul fiecăruia. Dar, hai să vedem cum îşi fac unii (deci, nu toţi) simţită prezenţa. Pentru mine, hi5-ul devine pe zi ce trece mai sinistru din cauza pozelor de acolo şi a dorinţei imense a unora de a acumula cât mai multe comentarii la poze şi prieteni mii şi mii. Există diverşi care cred că şi în somn visează comentarii, cred că le ţin şi de foame şi de sete. Încearcă să te convingă să le mai laşi un comment, două, trei. Eu, practic, nu mai înţeleg care e ideea. Cu cât ai mai multe comment-uri, eşti mai popular? Devii un zeu peste noapte, un idol, un Brad Pitt care plimbă oile prin România, o Naomi Campbell care are 100 de kg? Comentariile astea îţi aduc bani de le doreşti cu atâta patos? Te fac mai puternic, eşti mai potent, te simţi mai viril dacă ai 20.413 comment-uri? Aştept răspunsuri, dacă se simte cineva cu musca pe sau sub căciulă. Pe de altă parte, fetele bune şi băieţii de treabă care dau asemenea comentarii se numesc generic "friends". La mine pe hi5 scrie că am 719 friends. Oricum cuvântul de prieten şi-a pierdut mult din valorea lui iniţială. Acum orice cunoscut devine prieten. Dar ceea ce mă miră e că unii au 10.000, 20.000 sau 50.000 de friends. Cum o fi, fraţii mei albi, posibil aşa ceva? Pare mult prea exagerat. Într-o viaţă de om (sau de porc, pentru unii) nu ai cum, fizic, să întâlneşti măcar atâţia oameni. A propos, să ştiţi că pe hi5 n-au cont oameni populari ca George Bush, Angelina Jolie, Hagi, Clooney sau mai ştiu eu cine. Nu, acolo găseşti şmecheraşi precum Costel Toboşaru', Cornel din Dăbuleni sau piţipoance ca Dana Te Doresc, Pissy, Sooper Diva etc. Apogeul penibilului, al kitsch-ului şi al snobismului este atins însă de pozele postate pe hi5. Trebuie să fii ori cât mai original, ori să urmezi întreaga turmă. Unii, săracii stau noaptea şi se gândesc , se răzgândesc cam în ce poziţie să mai facă o poză pentru minunatul lor profil. Mini-piţipoancele de 12-13 ani care de abia şi-au dat seama că au nişte mici excrescenţe la nivelul pieptului (sâni de grupa mică, desigur) simt nevoia acută de a fi şi ele sexy, că doar aşa au văzut la vecina de la 4 care e divă deja. Şi atunci micuţele acţionează. Ba îşi pozează posteriorul nelucrat la sală, ba fac poze cu jucării de pluş, ba fac poze în baie. Însă nici piţipoancele adevărate nu se lasă mai prejos. Ele fac chiar şedinţe foto. Îşi încordează boticul încărcat cu vreo 2 kg de botox, ne arată sânii de mare calitate (că doar siliconul e încă la modă), îşi pun nişte hăinuţe trendy şi ochelari de soare, chiar dacă e noapte şi poza e gata! Săracele, unele vor să fie super inventive. Fac poze cu telefonul mobil sau fix (după caz şi grosimea portofelului) în baie în oglindă ca să ne arate şi faianţa din dotare. De ce n-or fi înţelegând că eu nu vreau să le văd nici telefoanele, nici gresia, nici faianţa şi nici boticul plin de gloss sau mai ştiu eu ce? Alte dudui fac poze cu cizme suite în pat, căci aşa sunt originale în felul lor. Sunt unele, mititele, care în lipsă de altceva, simt o nevoie uriaşă de a lua pereţii în braţe. Şi se luptă, micuţele, cu pereţii şi mai fac o poză. E tot un chin pe capul lor. Aaaa, şi bineînţeles că nu pot fi uitate duduile-patrupede: sunt tipele alea care fac poze în patru labe şi pe care le poţi uşor confunda cu unele animale (spre exemplu, cu caprele). Trecem acum la categoria grea şi super grea. Există pe acest pământ şi nişte fătuci care papă la o masă 3 kg de ceafă de porc, nu fac sport decât atunci când apasă pe telecomanda televizorului, n-au auzit de epilat, dar, totuşi, chiar şi ele pot fi foarte sexy. Ca atare, se pozează în diferite ipostaze, mai-mai că ar vrea să le iei acasă. Dar cine să dorească un asemenea "specimen" în propria-i ogradă? Ele fac poze în căsuţa de la ţară cu soba de teracotă în spate şi cu vreo 2-3 carpete cu "Răpirea din Serai" că aşa e modelul. Dacă ai "norocul" să vezi asemenea hidoşenii, ai mari şanse să spargi monitorul calculatorului şi să vrei să ieşi afară la aer imediat. Duduii, în schimb, poartă tricouri mulate ca să ne arate că fac şi ei ceva în viaţă şi muncesc din greu la sală (chiar dacă în capul lor e beznă). Au circa 20-30 de pătrăţele pe abdomenul "lucrat" (aşa am înţeles că se zice) de care sunt mai mândri decât orice pe lumea asta. Şmecheraşii ăştia fac poze, de obicei, numai la bustul gol ca să ne arate că ştiu să calculeze aria pătratului. Uneori, ne demonstreză că au şi un stil bine definit, purtând trening cu lănţoace de aur pe afară. Tricoaşul cu două mărimi mai mic şi cu inscripţia "De Puta Madre" sau "D&G" nu trebuie să lipsească din artileria oblogatorie. Mai fac poze cu maşini, chiar dacă sunt nişte amărâţi şi maşina e a directorului vreunei bănci. Hi5-istul-cocalar va face întotdeauna poze cu bani fără număr în mână, va purta mereu cel puţin 2 lanţuri şi 4 inele pe degete, va avea mereu în discotecă ochelari pe ochii mai mult sau mai puţin divorţaţi, va avea burtoaca inclusă în dotările standard , va râgâi de fiecare dată când va avea ocazia şi nu va cunoaşte tainele limbii materne (pentru el niciodată limba nu-i o comoară, banul şi valoarea lui inventată sunt adevărate patrimonii de stat). Mulţi dintre ei îşi încordează unicul neuron până ajunge în moarte clinică, dar tot nu sunt îndeajuns de originali. Piţipoancele sunt mai inventive decât voi pe hi5, cocalarilor! Dar cea mai tare fază e să vezi comentarii de la bărbaţi de 40-50 de ani, epave plutitoare de grăsime, pentru fetiţe de 14-15 ani. Râzi de te prăpădeşti. Te pomeneşti că şi Iri a agăţat-o pe Moni tot pe hi5! Săracii, ei se cred încă foarte virili şi în putere, astfel că îşi verifică şarmul de Don Juani mioritici pe hi5! Cam aşa stă treaba cu nea hi5 ăsta. E, practic, un joc de-a râsu'-plânsu', în care, dacă nu zâmbeşti măcar o dată, sigur ai nişte problemuţe la mansardă. Iubite piţipoance, fiţi şi mai originale de-atât! Cocalarilor, încordaţi-vă pătrăţelul şi mai tare! Iar tu, cititorule, nu-i lua în serios pentru că ridicolul, kitsch-ul şi snobismul n-au fost şi nu vor fi niciodată atributele unui om de valoare!

UPDATE: Acum câteva minute, un prieten mi-a semnalat existenţa celui mai tare profil pe care l-aţi putea vedea vreodată. Râzi până te doare burta! Sunt reuniţi acolo toţi piţiponcii şi toate piţipoancele de mare efect. Am o rugăminte la ăştia care au cont pe hi5: daţi, fraţilor, comment-uri cu duiumul pentru că chiar merită. Puteţi intra în lumea-piţi de aici. 

Pământeni, găurica neagră nu ne mai înghite mâine !

De câteva zile încoace, mass-media din ţară şi de peste hotare ne bombardează cu ştiri peste ştiri ce se referă la un experiment de mare amploare ce urmează să aibă loc în Elveţia, la Geneva. Cei care nu ştiu încă despre ce e vorba, vor spune: "Mamă, ce noutate ne spune şi papagalu' ăsta...!". Experimente au fost şi vor mai fi pentru că omul simte nevoia să afle lucruri noi, să evolueze. Sute de cercetători din toată lumea au stat ei, s-au gândit mult şi ce credeţi că au făcut? Ei bine, au creat un accelerator de particule de vreo 12.000 de tone, aflat la 100 de metri adâncime sub pământ elveţian, prin care vor să recreeze Big Bang-ul (explozia de energie iniţială ce a dus la formarea Universului sau, altfel spus, primele clipe de existenţă a Universului). Da, amploarea unui astfel de eveniment e cu adevărat importantă şi de netrecut cu vederea. Dar cum de şi tanti Mariţa din Valea Dealului vorbeşte despre asta? O parte a cercetătorilor consideră că punerea în practică a acestui experiment ar putea crea ori o gaură neagră imensă ce ar "înghiţi" întreaga planetă, ori nişte găurele negre care, în timp, ar "păpa" Universul în întregime. Cu alte cuvinte, încercarea oamenilor de ştiinţă ar duce la pieirea Universului, a noastră a tuturor, a piţipoancelor şi cocalarilor, a politicienilor... Cititoarele de prompter de la TV folosesc un stereotip trendy care spune că "lumea ştiinţei s-a împărţit în două". Pe de o parte, cercetătorii care participă la iniţierea experimentului spun că acceleratorul-minune nu ne-o va aduce pe baba cu coasă la uşă, iar pe de altă parte, unii fizicieni cred că aici ne vom găsi sfârşitul. Dacă ar fi fost să ne luăm după toate pronosticurile marilor clarvăzători şi ghicitori în lună şi în stele, omenirea ar fi ajuns la pieire şi în anul 2000 şi în 2004, iar Dan Diaconescu n-ar mai fi căutat-o aşa de mult timp pe Elodia. Am fi murit cu toţii de cel puţin vreo 3-4 ori până acum (fără să-l luăm în calcul pe Nostradamus). Minunatul experiment de la Geneva ar fi trebuit să aibă loc mâine la ora 10 (ora României), dar cercetătorii au anunţat că fac doar un test premergător. Vor să vadă dacă scăpăm mâine de manelişti şi micuţii EMO... Dacă nu, mai au o şansă pe data de 21 octombrie atunci când va avea loc adevăratul experiment. Astfel, "sfârşitul lumii se amână", iar cercetătorii îmi dau şi mie voie să văd frumoasa Antalya şi să sărbătoresc împreună cu tot familionul cei 39 de ani ai lui taică-miu. Mersi mult, băieţi! Cam asta e ştirea care frământă întreaga omenire în ultimele zile. Toată lumea, de la politicieni la dudui cu poşetuţe de mii de euro pe braţ, de la repetenţi la chimie până la profesori universitari, de la băbuţe care merg la şezătoare la înalţi diplomaţi, de la burtoşi cu lănţoace la beregată până la dame de "consumaţie", tot poporul vorbeşte despre experimentul ăsta. Ca să fiu sincer, nu cred că sfârşitul omenirii stă în mâinile noastre şi nu cred nici că o mână de oameni de ştiinţă sunt atât de imbecili încât să distrugă planeta. Hai să fim serioşi! Eu unul, n-o să-mi redactez testamentul pe 20 octombrie, ci am să vă anunţ pe 21, cu zâmbetul pe buze, că încă mai vieţuiesc (dacă nu mă calcă vreun şmecher cu Hammer-ul pe stradă). Pământeni, faceţi-vă de cap cât mai aveţi timp şi feriţi-vă de gaura mică şi neagră!

UPDATE: Azi dimineaţă la ora 10 (ora României) a început minunea de experiment la Geneva şi se pare că încă mai trăim (cel puţin eu sunt viu). Pe 21 octombrie experimentul oamenilor de ştiinţă va atinge punctul maxim.

O lume fără România

România e ţărişoara aia din Europa care a reuşit să scape acum 19 ani de regimul totalitar impus de Ceauşescu. Ne-am bucurat foarte tare, ca popor, pentru libertăţile pe care ni le-au adus sacrificiile Revoluţiei din 1989. Foarte bine. Însă de atunci până în prezent România trece prin ceea ce se numeşte o perioadă de tranziţie. Adică, mai simplu, nu ne-am regăsit identitatea naţională, stagnăm, nu se mişcă mare lucru. Da, România actuala e ţara corupţiei la nivel înalt, ţara smecheraşilor care uită să se spele, ţara piţipoancelor şi a cocalarilor, ţara unei clase politice dominate de haos şi de circ, ţara în care valorile sunt răsturnate, ţara din Uniunea Europeană cu doar două autostrăzi, ţara "flegmelor" aruncate la fiecare colţ de stradă, ţara în care ce face vecinul interesează mai mult decât propria existenţă. Deşi sunt un tip optimist, cam asta e realitatea... Ca să vă edificaţi, e nevoie să scoateţi circa 5 minute capul pe fereastră. Nu mă feresc niciodată de adevăr. România devine, iată, ţara Caiacilor (graşii ăia slinoşi cu 3-4 kg de haur la gâtlej). Noi, ceilalţi, cei mulţi, devenim o minoritate într-o ţară în care şmecherii şi mafia devin majoritate. Acum o să ziceţi că sunt un om rău care doar să critice ştie... Dar, deşi sperie, cam aşa se prezintă relitatea. De linguşeli, de pupincurism, de ipocrizie şi zâmbete false aruncate aiurea sunt sătul. Aveţi acum poate impresia că scriu articolul ăsta ca să bălăcăresc şi mai rău amărâta asta de ţară. Veţi vedea că nu-i aşa... Vreau să vă arăt în cele ce urmează şi faţa

"luminată" a poporului ăstuia. România este, de asemenea, ţara care i-a dat lumii pe: Petrache Poenaru (inventatorul stiloului), Ştefan Odobleja (părintele ciberneticii), Nicolae Paulescu (inventatorul insulinei), Henri Coandă, Nadia Comăneci (prima gimnastă din lume care a primit nota 10), Dracula, Mircea Eliade, Helmuth Duckadam (a apărat 4 penalty-uri la rând), Constantin Brâncuşi. Noi avem un cimitir vesel (cel de la Săpânţa), al nostru e Maramureşul. Avem unele dintre cele mai frumoase femei din lume. Noi am inventat jocul numit oină. Suntem nişte oameni inteligenţi, nu de alta, dar a doua limbă vorbită în compania lui Bill Gates, Microsoft, e româna. Avem sărmăluţele, piftia plus multe alte mâncăruri delicioase. Românii sunt, contrar tuturor pronosticurilor, cei care au inventat berea. Oare vă puteţi imagina o lume fără toatea acestea? O lume fără România? Cu siguranţă, ar fi extrem de dificil. Iată că România înseamnă ceva pe harta lumii. Fără EA, vieţile noastre poate nu ar fi la fel de frumoase pentru că o lume fără România e o lume fără multe lucruri şi mulţi oameni importanţi! Aşa că, vizionaţi filmuleţul de mai jos şi fiţi mândri că sunteţi români!