marți, 20 ianuarie 2009

Cretinism acut

Duminică seara mă întorceam cu "traşcaleta" de la Ploieşti de la nişte prieteni. La volan: al meu tată. În dreapta: eu însumi. În spate: doamna mama. Toate bune şi frumoase. Se circula bine, deşi hârtoapele erau la tot pasul. Vorbesc despre eterna şi fascinanta Românie, deci e pleonastică o exprimare de genul "drum plin de gropi". Mergeam noi fericiţi că ajungem în curând acasă când în oraşul-minune Comarnic începe apocalipsa. Pe sensul celălalt de mers. Un zâmbet ironic, poate chiar maliţios, mi-a apărut pe chip. Un cârnat de sute de maşini de mare fiţă în mare parte "mergeau" cu 2,5, poate 3 km/h. Furnicile erau avioane supersonice pe lângă Q7, X6 sau orice altă "răşină" de Dâmboviţa pilotată maiestuos de vreun garide care de abia pusese mâna pe covrig de vreo 2-3 luni. Un peisaj superb. Cam ca în poza din stânga. În clipa aia am realizat (din nou) că sunt un om fericit. Era o fericire aproape isterică! De ce? Pentru că nu sunt "bucureştean"! Hai să vedem, punctual, de ce nu sunt om "de capitală" şi nici nu vreau să fiu...
1. Nu sunt "bucureştean" pentru că nu am numai "răşini" în cap când ies din capitală.
2. Nu sunt "bucureştean" pentru că nu mă consider mai egal decât alţii doar pentru simplul şi extrem de banalul fapt că mămica şi tăticu' m-au născut în Bucureşti.
3. Nu sunt "bucureştean" pentru că nu sunt atât de cretinoid încât să "sparg" zeci de mii de euro pe maşini de lux ca să merg ca melcul prin Dorobanţi şi să-mi trimită bezele de pe trotuar vreo piţipoancă dornică să-şi plimbe poponeaţa cu un bolid pe 4 roţi.
4. Nu sunt "bucureştean" pentru că nu sunt atât de aberant încât weekend de weekend să-mi petrec 5-6 ore în trafic ca să ajung într-o superbă staţiune montană care-ţi oferă un mare nimic.
5. Nu sunt "bucureştean" pentru că niciodată în viaţa mea nu mi-aş lua maşina de enşpe cai putere cu piţipoanca inclusă pe locul din dreapta ca s-o duc pe Valea Prahovei şi să-mi distrug sistemul nervos pe drum. Aş alege o Austrie care costă mai puţin şi unde poţi să schiezi în voie pe pârtii adevărate, nu tăpşane mamelonate ca la noi.
6. Mă bucur că nu sunt "bucureştean" pentru că am şansa să devin un şofer bun, nu un conducător de "roabă" marca Audi, BMW, Mercedes sau Rolls care mai mult stă la stopuri decât merge şi care, atunci când iese din aria protejată (recte Bucureşti), devine cel mai inept şofer, incapabil să facă nişte manevre simple.
Micuţilor, de abia vă aştept în weekend la Sinaia ca să mă mai binedispuneţi şi pe mine! Veniţi mai bine cu roaba că aşa faceţi şi forţă musculară că oricum de mai multă viteză n-aveţi nevoie pentru că sunteţi ca furnicile şi vă împiedicaţi unii de alţii!

vineri, 16 ianuarie 2009

Cu tomberonu' la plimbare

Ăsta e primul post pe anul 2009. Deşi nu sunt într-o formă excelentă pentru că mă doare în gât şi cred că mă paşte răceala, o să mă încordez niţel ca să ne râdem şi noi un pic, că doar aşa ne stă bine: să facem haz de necaz. Acum 2-3 seri un prieten mi-a trimis un link (mersi, Alex). Ştiind că omu' e măcar la fel de nebun ca mine şi că de fiecare dată când ne întâlnim facem mishteaux şi râdem până la lacrimi, am intrat. Era un link de youtube. Şi ce credeţi că văzui? Un concert din muzică de Bach, o super piţipoancă în călduri lecturând Kant sau Patapievici, un cocalar făcându-şi poze cu Polaroidu' în baie? Ei bine...nu. Era ceva mult mai tare, de sute de ori mai tare. La OTV (a se citi zeroTV), televiziunea-garsonieră la care Dan Diaconescu e director, proprietar, prezentator, femeie de serviciu, faianţar, dulgher şi ce mai vrea muşchiuleţul lui, l-am văzut pe Tolea (pentru a câta suta oară?). Tolea Ciumac. Nu ştiţi cine e? N-aţi pierdut mare lucru. Nea Tolea ăsta e un dulăpior moldovinesc de 3x3 care se crede descoperitorul găurii de la macaroană şi al mersului biped. Omul e plin de calităţi, iar cea mai si cea mai mare calitate a lui e că a putut să o pipăie pe Magda Ciumac, această femeie-superman, o tânără speranţă la care râvnesc toţi bărbaţii, o Marylin Monroe de Românica. A pipăit-o pentru că i-a fost soţie. Dulăpiorul avea lângă el un tomberon de care se ţinea în timp ce vobea cu domnu' nea Dan despre existenţa efemeră a fiinţei umane, despre universalitatea principiilor newtoniene şi alte chestii asemenea. La un moment dat, îl ia de o aripă pe prezentatorul cu cei mai puţini dinţi în gură din lume şi doreşte cu ardoare să-i arate cum e într-un tomberon. Diaconescu refuză, se învârtoşează şi se zbate ca un pitic de grădină la subraţul lui Tolea. Acest Gulliver autohton îl mai fâlfâie niţel după care îi dă drumul. Diaconescu e gâtuit şi sfârşit. Ce trist... Parcă am şi o lacrimă în colţul gurii. Dar cred că aia e, de fapt, reacţia mea la circul din televiziunea-tomberon. Şi nu e o lacrimă. E o flegmă pe care, fără vreo jenă sau teamă de a fi acuzat de lipsă de educaţie, i-aş da-o lui Diaconescu în frunte. De ce? Pentru că, vâzând că e într-o lipsă acută de rating căci Ciumaca e dispărută şi băbuţele din scara mea nu mai au la ce să se uite, s-a înjosit în aşa hal pentru 2-3 telespectatori în plus. Cu aşa realizatori de emisiuni, în stare să vomite în direct pentru rating, nu e de mirare că lumea se uită la telenovele, sună la Iliuţă (totuşi) şi bagă o sârbă pe Taraf TV! Diaconescule, ieşi afară (e pleonasm, ştiu), eşti cea mai slabă verigă din garsoniera ta de 3 parale! Şi, acum, bineînţeles, dovada video mult mai grăitoare a celor povestite mai sus....
P.S: Sper că nu există fani OTV care vizitează blog-ul meu! Doamne ajută!