miercuri, 15 aprilie 2009

Meci covârşitor

Agonie şi extaz aseară pe Stamford Bridge în Anglia. Chelsea şi Liverpool s-au luptat timp de 90 de minute pentru a obţine calificarea în semifinalele UEFA Champions League, cea mai importantă competiţie europeană intercluburi. Jucători motivaţi, suporteri extraordinari, atmosferă incendiară, 8 goluri, un Guus Hiddink inspirat, un Rafa Benitez plin de speranţă. Acestea au fost ingredientele unui meci de vis, un meci care a intrat în istoria fotbalului de mare clasă, fără urmă de îndoială. Demult aşteptam un astfel de meci, în calitatea mea de om care se uită la fotbal şi are preferinţe. Cu siguranţă dintr-un astfel de meci nu putea să lipsească Liverpool. Echipa asta e garantul spectacolului, al fotbalului-spectacol, al dăruirii pe teren, al trăirii pentru fotbal. Deşi băieţii lui Rafa Benitez veneau după un 1-3 dureros pe Anfield Road, au crezut în steaua lor până la capăt şi au făcut zeci de mii de suporteri fericiţi şi sute de mii, milioane de telespectatori au fost ţinuţi cu ochii lipiţi de TV. Fără jucătorii lor exponenţiali în teren (Gerrard şi Terry), cele două echipe s-au dăruit întru totul pe gazon. La pauză era 0-2 pentru Liverpool graţie unor reuşite de generic marca Fabio Aurelio şi Xabi Alonso. Suporterii roşilor sperau cu ochii deschişi în calificare şi cântau la unison minunatul imn "You'll never walk alone". De fiecare dată când îi aud mă trec fiorii. Sunt de-a dreptul minunaţi. Aşadar, timp de mai bine de 15 minute, pe Stamford suporterii lui Chelsea au tăcut mâlc. Erau dezolaţi... Repriza a doua a fost de pus în rama fotbalului mondial. Drogba a făcut 2-1 imediat după pauză. Apoi, Alex, fundaş de meserie, bate o lovitură liberă de manual. Reina e spectator şi se face 2-2. Lampard ne-a arătat de ce e lăudat de mai toată lumea şi a marcat pentru un 3-2 liniştitor pentru Chelsea. Însă Liverpool nu moare niciodată. Aşa că Lucas Leiva şi apoi Kuyt au dus scorul la 3-4 în numai 3 minute. Minunat! De necrezut! Refrenul preferat al zeci de mii de fani se auzea din nou: you'll never walk alone, Liverpool! În minutul 89 însă, Frank Lampard le interzice visătorilor din Liverpool să mai spere. Un 4-4 uluitor face istorie pe Stamford Bridge! Fără Gerrard, e adevărat... Sunt fericit că am avut ocazia să asist la un meci în care dăruirea, lupta, motivaţia, fair-play-ul au înlocuit mizeria, violenţa, indolenţa. Toţi cei 22 de jucători au fost nişte actori neobosiţi care au alergat neîntrerupt timp de 90 de minute şi care, la final, ne-au oferit un spectacol pe care nu poţi decât să-l aplauzi în picioare minute în şir. Zâmbesc şi mă bucur pentru că, iată, încă mai există fotbalul frumos. Acel fotbal frumos...
P.S: De ce ei pot şi noi nu putem ???

Niciun comentariu: