duminică, 28 septembrie 2014

Iartă-i, Maestre!

Nu mai pot tolera nedreptatea și micimea pe care le văd „mestecate” în spațiul public de două zile. Maestrul Radu Beligan, unul dintre puținii actori români rămași nepătați după decenii de încântare a publicului, este aruncat la stâlpul infamiei de niște țâști-bâști pentru că își asumă public o opinie politică. Andrei Pleșu, propagandist de meserie și intelectual de marcă autoproclamat, îl acuză pe Beligan de propagandă și manipulare într-o scrisoare deschisă pe care au preluat-o mulți și pe marginea căreia au comentat și mai mulți. Mizeria n-are limite, asta mi-era clar demult. Nici ticăloșia. Pleșu mereu mi-a fost antipatic. Nu sunt ipocrit. Nici trendy. Nu i-am citit cărțile. În schimb, în unele momente, i-am lecturat desele luări de poziție pe teme politice, cele mai frecvente împotriva adversarilor lui Traian Băsescu și în favoarea președintelui căruia i-a fost consilier prezidențial și apropiat loial. Un președinte care a folosit mereu autointitulata intelectualitate contemporană din țară (Pleșu-Liiceanu-Patapievici-Cărtărescu, ca să mă rezum doar la cei mai notorii) drept catalizator mediatic și de imagine care i-a susținut cauza, în pofida deselor derapaje la adresa Regelui Mihai I, lui Raed Arafat sau a unor ziariști, ca să mă rezum la doar câteva exemple. A fost moral ca marii intelectuali să se așeze cuminți și tăcuți în banca lor în acele momente de tristă amintire.

Am avut fantasticul noroc și imensa onoare să-l cunosc personal pe imensul Radu Beligan. Se întâmpla acum 4 ani, în Sinaia. Seren, amabil, cald, mi-a întins mâna și am povestit câteva minute. Ulterior, m-a invitat la piesa „Egoistul”, la Naționalul bucureștean. Din drag de Beligan și încântat de scenariu, am revăzut-o de alte două ori. Fascinant a fost și momentul în care maestrul m-a primit în locuința-sanctuar-și-bibliotecă, într-un semiobscur, spre seară, pentru a-mi oferi un autograf pe cartea oferită drept cadou unei mari iubiri. Era colosal. Am înnebunit de drag. Este unul dintre momentele determinante ale existenței mele. De nepovestit în cuvinte. Un munte de înțelepciune, de cultură. Un om valoros din cap până în picioare. Valoare brută.

Știu că suntem o națiune care nu-și apreciază valorile. Sau le apreciază post-mortem. Românii i-au trimis în exil pe Brâncuși, Noica, Eliade și alții. Avem talentul ăsta formidabil. Eminescu a murit de sifilis, Nichita era un alcoolic de trei parale, Brâncuși nu se califica la estetica frumosului. Clișee de nație măruntă. Bârfă. Cred că pe acest Pământ există oameni atât de valoroși, atât de dezvoltați spiritual, geniali, brilianți, așezați pe un așa de înalt și solid piedestal prin ceea ce sunt, au făcut și au gândit, încât tu, om de rând, intelectual, ce oi fi, nu îți poți permite să-i pângărești, să-i arunci în mocirla în care te scalzi, să le minimizezi eforturile, să-ți dai cu părerea „rea” despre ei, să-i persiflezi ori judeci. Mai ales când vine vorba de un om de 95 de ani care, oricum și oricât am analiza, și-a iubit publicul, i-a dat totul, adoră scândura scenei, este Maestru al profesiei sale - îmbucurător de suflete.

Citesc opinii ale unor tineri despre declarația maestrului și mi-e lehamite. Sunt oameni care nu-l cunosc personal. Sunt oameni care nu i-au văzut piesele. Sunt oameni care nu știu lucruri despre Beligan, dar, doar din rațiuni politice, își permit să emită „judecăți de valoare”. Da, suntem o țară complet canibalizată. Astăzi voi, tineri frumoși și liberi, promovați libertatea de expresie pentru ca mâine să condamnați un actor colosal în vârstă de 95 de ani pentru că-și „permite” să opineze politic în favoarea unui candidat sau a altuia, pentru „delict de opinie”. Încetați să distrugeți valorile nației ăsteia! Uitați-vă atent în oglindă! Cât ați dat voi țării ăsteia, cine sunteți, de unde atâta ură și avânt?! Cine sunteți voi ca să-l judecați pe Beligan?

Revenind la Pleșu, opiniile sale exprimate deschis sunt ab origine viciate pentru că este un om lipsit de caracter, servil, subiectiv. Fost consilier prezidențial al lui Băsescu și servant continuu al intereselor acestuia, Andrei Pleșu, indiferent că scrie despre Beligan, Antonescu, Ponta sau Udrea, pierde simțul rezonabilului și își bate joc de un simbol național. Chiar dacă este pretențios în exprimare. Nu ajută. Caracterul se citește printre rânduri. Lipsa lui, în fapt. Domnule Pleșu, nu aveți căderea morală și de verticalitate a opiniei, să exprimați un așa punct de vedere. În fond, nici ca ministru al Culturii și nici în calitate de consilier prezindețial, nu v-ați remarcat în vreun fel. Nu sunteți un Beligan al Culturii și nici un consilier politic de talie internațională. Sunteți un mărunt servil al unor interese politice. Doar atât. Degeaba ați citit biblioteci întregi și ați scris cărți cu nemiluita. Caracterul vă trădează. Niciodată, de la acest moment, nu voi plăti un leu pentru cărțile unui om ca dumneavoastră. Nu meritați. Sunteți perfid. Mă bucur că am ales să nu vă citesc beletristica sau tratatele despre îngeri. Și sunt tânăr. Dar aleg să nu vă țin isonul într-un efort de a demoniza oameni semnificativ mai valoroși, mai discreți, mai puțin propagandistici și manipulatori decât dumneavoastră. Radu Beligan a intrat demult în istoria acestui neam, în cultura noastră, este un simbol al teatrului românesc. Pe dumneavoastră sigur nu vă va consemna istoria. De astăzi am uitat că existați.

Maestre Beligan, iertați-i! Fiți blajin și înțelept cu ei! Fiți îngăduitor! Sunteți cu mult deasupra nemerniciei din spatele unor asemenea opinii ori comentarii. Nu vă enervați. Zâmbiți-le amabil, așa cum o faceți adesea. Eu vă iubesc și vă admir, dincolo de o opinie politică pe care vi-o asumați. Și sunt mândru că am apucat vremuri în care mi-ați marcat adolescența. Îmi pare rău că trăiți vremuri ca acestea...

Domnule Pleșu, jucați magistral  rolul „gaura din perdea”, personaj din „Balada Chiuvetei” de Mircea Cărtărescu, citită printr-a șaptea, care m-a convins să nu-l mai lecturez nici pe Cărtărescu vreodată chiar dacă a devenit mainstream. Sunt eu mai special. Merg așa împotriva curentului. Cu argumente. Mi-e milă. Și tare lehamite. Dar poporul ăsta are grijă să taxeze cândva și cumva suburbanul.

Beligan să vă ierte! 

Niciun comentariu: